Diabetul si sindromul hipoglicemiei

Timp de generații, atât diagnosticarea cât și tratarea diabetului și a sindromului hipoglicemic au fost scufundate în mlaștina erorii, ignoranței și superstiției, uneori chiar de către cei care se cred și se pretind experți în aceste domenii.

Pionierii în cercetarea diabetului și a hipoglicemiei au prezentat teorii despre aceste două boli care, la început, păreau logice și fără greșeală. Datorită corectitudinii presupuse a acestor teorii și a respectului pe care studenții l-au dat

cercetătorilor, au fost perpetuate erori. Întrucât studenții tind să-și formuleze filozofia și practica bazate pe supozițiile profesorilor lor cu un zel aproape superstițios, s-au făcut, până nu demult, doar puține cercetări care să corecteze greșelile.

Dacă vrem să ne eliberăm de erori, atunci respectarea principiilor științifice trebuie aplicată la toate observațiile noastre, altfel mituri îndrăgite vor fi perpetuate. Nu este greșit să accepți teorii bazate pe intuiție sau simțăminte înainte ca fapte să fie acumulate. Dar dacă se vede că diagnosticarea rămâne timp de mulți ani în urma prezenței actuale a bolii și că tratamentul curent nu produce rezultatele dorite, atunci trebuie făcută o schimbare a teoriei și principiului. Cinstea cere să ne părăsim teoriile îndrăgite, să privim în față temerile noastre de necunoscut și să încercăm o metodă diferită. A ști sau a căuta să învățăm ce nu știm este în sine o formă mai înaltă a cunoașterii.